O plimbare inutila

Ajung ieri seara acasa. Ma afund in frigider, chior de foame, pap repede ceva, dupa care ma indrept spre baie. Cu 1,26 secunde inainte sa intru in cada, bate tata la usa si ma intreaba daca ma duc dupa mama in Cora, ca a uitat sa isi ia portofelul, si sa il duc eu. Ok, zic. Si gandindu-ma ca am deja portofelul ei, nu mai are rost sa il iau si pe al meu.

Ajung acolo, ma duc in fata la casa 70, unde ar fi trebuit sa ma astepte, nu dau de ea, sun pe un telefon, il avea acasa, raspunde tata. Sun pe al doilea, pica semnalul. Sun iar, rosu la fata de nervi. Raspunde in sfarsit, ii zic unde sunt, si ii zic sa se grabeasca putin. Normal ca am mai asteptat-o vreo 10 minute.

Ne asezam la coada, stam vreo 30 de minute, dupa care o intreb senin: Sigur ai destui bani? Ca io nu am cardul la mine. << Da, da, da, am, stai linistit! >>. Si am stat linistit. Da, normal ca nu avea suficienti bani. A trebuit sa vina nenea ala cu cheia sa deblocheze casa si sa stearga tanti aia castile mele si controller-ul de PC. Ca doar nu era sa renunte la tigaile ei…

In fine, indesam toate cele in pungi si carutul de cumparaturi (o investitie geniala dealtfel) si o luam incet-incet spre statia de autobuz. Pe primul il pierdem, si era gol, ce n-am vazut de 9 luni incoace. Al doilea a fost full, i-am zis ca nu ma urc nici batut. Al 3-lea a fost cu noroc, chiar daca nu era cel care ne ducea pana in fata blocului. Hai, treaca de la mine, il luam pe asta.

Inauntru, patru pusti, nu mai mari de 13-14 ani, se fataie de colo-colo, cu replici de jmecheri, si nu par prea incantati de faptul ca ma indrept spre ei, cu carutul. Ei, mari macho, sa se dea la o parte din drumul meu? Neh…asa ca peste piciorul unuia am trecut cu roata carutului. Mai sa ma bufneasca rasul cand am vazut ca avea si adidasi albi, iar rotile erau pline de apa si noroi. Aproape ca ma simteam implinit.

Se uita urat la mine, ma uit si mai urat la ei, si ii zic mamei: dupa ce imi iau pistol, sa nu dea dracu sa ma lasi sa ies pe usa cu el, ca pe fraierii astia ii omor. Noroc ca nu imi venise inca cutitul…cica abia vineri. Au tacut, nu au mai comentat decat cand am coborat. Cu greu m-a tinut mama sa nu ma urc inapoi sa ii bat pe toti. Nervi si iar nervi.

Si uite cum nu am mai facut overtime la serviciu, ca sa ajung si io acasa la o ora mai de doamne-ajuta, si totusi m-am culcat la 11. Hehehehehee

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: