O zi cu CFR-ul

Ieri, adica duminica am plecat cu cativa prieteni la munte. Nimic nou sub soare.

Ne-am hotarat sa plecam cu personalul de 6.13, care ar fi trebuit sa ajunga undeva in jurul orei 10, doar ca normal ca nu a fost asa. Dupa lungi sederi in gari uitate de lume, mai lungi decat de obicei, reusim sa aflam ca un SUV a cazut pe calea ferata undeva aproape de Predeal, si ca trenurile circula pe un singur sens, adica nu mai circula aproape de loc.
Plini de oftica si constienti ca ziua s-a dus de rapa, am coborat in Sinaia, am dat 2 ture de gara si ne-am urcat in primul maxi-taxi care a venit. Cum nu avea ruta directa pana in Predeal, am coborat in Azuga, si am stat in statie cam 50 de minute asteptand sa vin si cel spre Predeal.

Si nu a venit.
Din statia de maxi-taxi puteai sa vezi o mica parte din fundul garii, mai exact o bucata de cale ferata, asa ca am vazut si cand a venit trenul, pentru ca intre timp dadusera drumul la circulatie. Primul tren care a trecut era rapidul de 7 juma’ care a mers langa personal aproape tot drumul, dar nu am reusit sa influentez prea multe personaje sa o luam iar cu trenul. Dar al doilea a fost cu noroc.

Io zic “hai ma”, altu zice “hai ca a oprit”, si o tipa zice “nu”. Restul au tacut. Asa ca am luat-o la goana, cam 400 de metri, am traversat ilegal, am vorbit toti urat cu nenea militianu care s-a legat de noi (desi ne-a parut rau pe urma, si in tren am plans toti pentru ceea ce am facut), am mai fugit inca putin, si am ajuns la tren, cu foarte putin timp inainte sa plece.

Totusi, apucasem sa numar din fuga vagoanele, si mi s-a parut foarte suspect faptul ca avea tot 11 la fel ca personalul nostru. In tren, mai in gluma, mai in serios, intrebam pe cineva daca nu cumva e “personalul 3001, de la Bucuresti”. Ba da, ala era.

Si iata cum am facut un superb ocol, am mai dat cativa bani si am vazut in fuga inca o statiune care nu imi place, si am ajuns pe partie in jur de ora 13.00. De vis, dar parca a meritat.

Si da, la intoarcere nu am mai apucat sa ne luam bilete…….pentru ca ne-am intins cam mult cu masa, si am avut un nespus noroc sa prindem un accelerat care a avut 10 minute intarziere. Pot spune ca aproape ne-am urcat din mers. Traiasca nasu’ !

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: