Archive for the Imaginar Category

Continuarea aberatiilor – incet, dar bine

Posted in Imaginar on April 22, 2009 by dustsoul

Woooow…a trecut ceva vreme de cand nu am mai scris pe-aici ceva. Sorry, lipsa de timp…mi-au amintit unii de pagina asta, ca aproape uitasem. Intre timp…s-au intamplat multe, nici nu prea am cum sa povestesc tot.

Ma rog, pana una-alta, a trecut Pastele. Nu ca as fi marele credincios, dupa cum multi au citit intr-un post mai de de mult. Unii au fost de acord, altii nu. Ma rog, a trecut si postul, foarte greu dealtfel. Nu ca as fi tinut, sa nu ma intelegeti gresit.

Foarte interesant faptul ca am fost la munte cu colegii de la serviciu – un teambuilding marca proprie – dar, ce voiam sa zic de fapt, este ca am fost muscat. Nu de urs, nu de lup, nici de caine. De o gasca. Sau gascan, dracu stie ce-o fi fost. S-a pus bivolu’ in fata usii, si cand sa intru – hop de picior! Si normal ca eram in pantaloni scurti…cu toate ca afara era noapte si zapada, dar nu mai conteaza. Hai…radeti si voi. Ca au ras si altii, dar sa stiti ca doare! Si vorbesc foarte serios. Dar na…ce sa stie lumea crescuta in Bucuresti (jking).

Alte lucruri interesante…dureros, dar adevarat, nu prea am mai deschis Photoshop-ul. Am avut cate ceva de facut pentru serviciu (logic ca nu le pot posta aici, Vlad!) dar in rest…mi s-a cam taiat. Si de scris, de cand imi storc creierii pentru eurogamer.ro m-a cam lasat inspiratia pentru scis p-aicisa. Ma rog, m-am facut de ras.

Stupid, dar adevarat, mi-am facut si ochii praf si pulbere la munte, m-am bronzat pe forma castii si – logic – mi-am uitat ochelarii de ski acasa, asa ca am ajuns cu niste ochii rosii – a, despre asta am mai scris. Ok, deci am un reper…stiu ce s-a intamplat. Pentru ca pana una-alta, nu prea stiu nici in ce data suntem. Stiu doar ca e prima (iar) zi de facultate, si … dar test la psiho. Abia astept. Ma duc din simplul fapt ca nimeni nu stie nimic, deci nu as fi in plus, desi materia in sine imi place, iar daca ne da chestii cu compunere libera, ii sparg pe toti…can’t wait.

Si cam atat deocamdata, ar cam fi cazul sa ma duc la masa. Nu de alta, dar chiar mi-e foame. Pace!

Advertisements

MiG 3 – Soviet Fighter

Posted in Imaginar on March 13, 2009 by dustsoul

pict0864-copy-copy1.

pict0871-copy1.

pict0869-copy-copy.

pict0870-copy2

.

Mikoyan-Gurevich MiG-3
Camuflaj si insemne specifice:
“White 54”
7. IAP of Black Sea
Aviation Unit 1943

Informatii tehnice:
Autonomie: 820 km
Viteza maxima: 640 km/h la o altitudine de 7,800 m
Altitudinea maxima: 12,000 m
Putere dezvoltata: 1.21 kW/kg
Motor: Mikulin AM-35A V12, racire pe lichid, 1350 CP (993 kW) la o altitudine de 7,800 m

Armament:
Tunuri: 1 x 12.7 mm (UBS)
…………..2 x 7,62 mm (ShKAS)
Bombe: 2 x 100 kg (explozibil sau gaz otravitor)
Rachete: 6 x 82 mm (RS-82)

Fara Dumnezeu

Posted in Imaginar, Razvratiri on February 25, 2009 by dustsoul

Un post lung, lung, scris in multe, multe zile. De fapt, au fost doar 2. Puteam sa il scriu si intr-una singura, daca voiam, dar…mi-a fost lene. Deci, revenind. Un post despre mine si despre credinta mea. Asa cum o vad eu, si probabil cum o vad si altii.
Probabil multe persoane ma vor uri pentru chestia asta, probabil voi fi injurat si blestemat. Ok, oameni buni, este doar o parere, formata de-a lungul multor ani. Pe care m-am gandit sa o astern aici, si va spun sincer, chiar astept cat mai multe comentarii si pareri. Fara sa se lase cu bataie…

Credinta. Eram mic, credeam in Dumnezeu, si eram destept. Acum sunt mare si nu mai cred. Si mi se pare ca sunt prost facut gramada (desi nu sunt). Dar sa nu ne departam de la subiect. Deci, Dumnezeu. Pentru voi exista? Mai credeti in asa ceva?
Pot spune ca pentru mine a devenit un fel de Mos-Craciun. Despre care am aflat la 6 ani ca nu exista. Nu, nu am aflat si despre Dumnezeu ca nu exista. Dar, totusi, ce dovada exista? De fapt, hai sa o luam altfel. Logic si in ordine.

Dumnezeu a creat animalele intr-o zi. Iar in ziua urmatoare (sau nu mai stiu dupa cate zile), a creat omul. Ok, dar la ce zi ne referim? Intr-un alt sistem solar, sau pe o alta planeta din acest sistem solar (cateva cunostinte si putina logica, nimic stiintific – asa gandesc acum) ziua este alfel. Adica are un alt numar de ore, mai mic sau mai mare, in functie de distanta fata de steaua in jurul careia graviteaza. In cazul nostru, soarele. Din chestia asta, si din faptul ca cu 2 sau 3 zile inainte (nu mai tin minte) Dumnezeu creease Pamantul, este clar ca ne referim la o zi pamanteasca. Dar dinozaurii? Stati, nu sariti, ca vedeti imediat legatura. Dinozaurii au disparut cu circa 35 de milioane de ani inaintea aparitiei omului. Adica, aceste milioane bune de ani reprezinta o singura zi? Inseamna ca s-a lucrat ceva  timp, pana a iesit din fabrica primul om…

Probabil o sa sariti (cei credinciosi) cu gura, ca nu, nu e asa, nu gandesti bine, o zi metaforic vorbind. Atunci de ce ni se mai pomeneste de aceasta perioada fictiva? Nu putea sa nu fie nimic legat de timp? Pur si simplu o insiruire a etapelor creatiei. O sa spuneti si ca exista dovezi. Hai, sa va vad, ce dovezi? Niste evanghelii? Oameni buni, cu putina imaginatie, si eu as putea scrie ceva la fel de interesant si de atractiv. Nu trebuie sa fii mare intelectual sa iti poti imagina un scenariu precum in Apocalipsa lui Ioan. Multi regizori de filme si developeri de jocuri isi imagineaza si pun bazele propriei apocalipse, dar nu apar noi dumnezei. Pe de alta parte, revenim la dinozauri. Aici parca avem cateva dovezi. Un os aici, un os acolo, cateva teste sparte dincolo, si un schelet intreg la cativa pasi mai departe. Oare nu sunt suficiente dovezi?
Ba mai mult, stim cu totii teoria conform careia dinozaurii au pierit datorita unei comete ce a lovit Terra. Iar pozitiile in care au fost gasiti mult prea multi scheleti nu face decat sa confirme teoria. Deci, Dumnezeu exista, si abia si-a terminat o bucatica din opera, ca hop ne loveste ceva? Parca suna cam ciudat, nu credeti? Eu cred. V-am bagat de tot in ceata? Sper ca nu, mai aveti cateva teorii d-ale mele de citit.
(Da, intr-adevar, “Absenta dovezii nu este dovada absentei”, dar, cand ai atatea dovezi pe de-o parte, si atat de putine pe de alta parte, cam inspre ce parte tinzi sa inclini?)

Asa, sa continuam. Ce ne invata religia? Hai sa o dam putin pe extraterestrii. Religia ne invata ca suntem singuri. Dumnezeu a creat omul, si pe om l-a pus pe Terra, si atat. Cu asta-basta. Ei bine, trebuie sa fii de-a dreptul batut in cap sa crezi asa ceva. Deci, extraterestrii nu exista? Cum poti fi atat de credul? Cat de mare este universul, infinit daca ne luam dupa cunostintele astronomice ale oamenilor, si este populat de o mana de scrantiti mintal, care stau si se joaca pe o planeta? Asta nu pot s-o cred. Exista filme, exista documentarii, exista imagini. Ok, daca America a falsificat aselenizarea, putea falisifica si altceva, in cazul de fata prezentand omuletii gri. Sau verzi. Aselenizarea nu o cred. Sunt mult prea multe dovezi ca sa mai poti da crezare acestor lucruri. Dar faza cu extraterestrii pur si simplu nu pot accepta ca nu este adevarata. Uitati-va putin in jurul vostru. Atat de multe lucruri au aparut din senin. De unde atata tehnologie noua, de unde atat de multe minti luminate? Sau poate am fost ajutati de altcineva. Cineva mult prea avansat din toate punctele de vedere pentru ca noi sa intelegem asta.

Hai sa trecem si de extraterestii, e destula vorbarie. Si sa ajungem la razboaie. Poate mai tineti minte de la lectiile de istorie in clasa a 8-a si din primii 2 ani de liceu cele 3 mari puteri din timpul unui razboi. Eu, sincer, imi amintesc doar 2. Care erau ARMATA si BISERICA. Cei ce trebuiau sa insufle poporului credinta, vin si ridica armele impotriva celor de rand. Armata o inteleg, de-asta exista armata, ca sa existe razboi. Dar cu ce drept se baga biserica? Ce sa caute ea peste mine? Ok, tara in care traiesc a fost cucerita, am ajuns sub jug (comunist, ale carui urme inca se mai simt), dar cine esti tu, mare preot, sa vii in fata mea si sa imi spui sa nu mai cred in Dumnezeul meu? In schimb, sa cred in al tau. Apropo, cati Dumnezei exista? Cu ce e mai presus cultura ta decat a mea, ca sa imi spui ca Dumnezeul tau e mai bun decat al meu? Sau ca al tau exista, al meu nu? Tu, mare preot, indraznesti sa imi spui asta, dupa care vrei sa ma plec in fata ta si sa iti sarut sutana? Ei bine, biserica asta a facut pe vreme de razboi. Si, credeti sau nu, asta face si acum.

Pe de alta parte, exista o cultura a fiecarei religii. Si obiecte ce apartin fiecarei religii sau secte. Se stie ca religia X are aia, aia si aia, religia Y are ailalta, ailalta si ailalta, iar secta Y are din cealalta, din cealalta si din cealalta. Buuuuuun. Dar ati observat, oare, atunci cand se face o noua descoperire arheologica si se gaseste un oarecare ciudat obiect, care nu poate fi atribuit niciunei credinte? Hop, apare din senin o noua cultura, o noua credinta si noi preoti, care au existat, demult de tot, dar din pacate, tot ce poate certifica in acest moment existenta lor este o bucata de oala decorata nu-stiu-cum. Ok, am sub-apreciat fenomenul, nu este chiar vorba de oale, dar ati prins ideea.

Sa va dau un exemplu. Avem statuia libertatii. Aveti o imagine cu ea in minte, asa-i? Daca nu, google it, repejor. Gasiti ceva si trageti o privire rapida, memorand exact aspectul. Revenim. Peste XXX ani va porni al VI-lea Razboi Mondial. Un razboi nuclear, unde deja face-to-face-combat nu mai exista, tancurile si avioanele dorm in hangare, iar toata joaca o fac niste rachete teleghidate, care au in cap cateva grame (sau kilograme?) de uraniu imbogatit sau plutoniu. Sau o capsula de hidrogen, ca na, decat sa respire lumea hidrogen pur, mai bine baga in bombe cate ceva. Bombe-bombe, si pamantul se duce pe apa sambetei. Mor toti oamenii, se pierde absolut tot. Dupa 7500 de ani prima bacterie evolueaza, mai apar inca 5 si in final apare omul (sa nu dea dracu sa imi spuneti ca vine iar Dumnezeu si face omul. poate ne face dupa chipul si asemanarea extraterestrilor). Evolueaza, incet-incet, sau cine stie, poate intr-un ritm mult mai rapid, si in 750 de ani detine suficiente utilaje si resurse pentru a deschide un sit arheologic. Si sapa baietii, si sapa, si sapa, si hopa! Dau de ruinele statuii libertatii. Si atunci va veni un mare mester si va spune ca aici a existat o civilitatie. O civilizatie care credea in zeul soarelui (ca d-aia are statuia razele alea pe cap), sau in zeul focului (ca are si o torta in mana). Sau poate o sa mearga atat de departe incat o sa spuna ca se inclinau in fata zeului intelepciunii (ca avea statuia si o carte in brate).

Ei bine, dar se va gandi cineva ca acolo a fost una dintre cele mai dezvoltate civilizatii ale fostului pamant, si acea civilizatie credea in Dumnezeu, nicidecum in tot soiul de zei nascociti pe loc? Ei bine, exact asa se intampla si acum. Credeti sau nu…

O alta nascoceala foarte interesanta mi s-a parut chestia legata de invataturile pre- si post- nasterii lui Iisus. Ca un exemplu, foarte controversat de altfel, este ceea ce se spunea inainte de venirea lui: “Ochi pentru ochi, si dinte pentru dinte”, si ceea ce se spunea dupa venirea lui: “Iar daca esti plesnit peste un obraz, intoarce-l si pe celalalt”. Nu mai stiu exact exprimarea, asta e ideea de baza. N-aveti decat sa cautati in Biblie sau sa il intrebati pe Gogu. Eu n-am chef. Pana una-alta, cam mare schimbarea. A se citi FOARTE mare. Adica de unde si pana unde frate, de la o bataie in toata sinea sa ajungem la ceva de genu “tu bate-ma ca nu ma supar, eu sunt credincios si iert”? La fel si cu preacurvia si conceptele de “virginitate pana la casatorie”. De ce preacurvie? Nu e ceva normal, nu e ceva biologic? E ca si cum ai primi primul tort de ziua ta la 25 de ani. Iar pana atunci, sa vezi poze cu torturile altora (nu va ganditi la prostii), si sa iti povesteasca parintii cum a fost tortul lor. Si sa te mai si zgaiesti prin vitrine…
Sa mai vorbim putin si de evanghelii si de cei care le-au scris. Clar, nu detineau mare-mare nivel de cunostinte tehnologice. Asa ca ce-au vazut au descris ca un “car cu roti, si fiecare roata avea 100 de ochi”. Din nou, exprimarea nu o mai stiu ad-literam. Dar oare, se putea sa fie extraterestri? In treacat pe pamant, atunci la fel ca si acum. Se putea ca ochii acelei roti sa fie de fapt niste saibe nenoricite cu care se prind azi rotile? Bineinteles, concept total necunoscut pe vremea aceea. Si faptul ca “se intaltau” si “parca ar fi zburat” nu te duc cu gandul la aceleasi popoare/civilizatii cu mii de ani inaintea noastra, pe planul dezvoltarii?

Deh, ce sa va mai zic? Darwin si evolutia lui? De la maimuta la om, nu vi se pare un pas cam mare? Adica, putina inteligenta nu cred ca a aparut asa, tam-nesam, in schimb cred cu toata puterea ca a fost ceva la mijloc. Acel ceva este o specie extraterestra. Din nou vorbim de ei, si din nou calcam in picioare partea Bibliei care ne invata ca suntem “singurei printre copaci”. Bing-Bang…Altfel, cum naiba a reusit o maimuta sa ajunga inteligenta? Ca la scoala nu a fost. Atunci? A facut meditatii acasa? Neh, slabe sanse…sau poate s-a uitat la Discovery. Da, cu siguranta asta e varianta corecta. Pai si Discovery-ul, de unde mama naibii venea? A, de la extraterestii. I-au facut maimutei o vizita si i-au dat o antena super-ultra-mega-jmechera, care sa prinda semnalul lor, trimis din partea cealalta a universului. De-acolo unde, cu mii de ani mai tarziu, nici Hubble nu reusea sa bata.

Foarte interesant si faptul ca in ultima vreme au inceput sa apara posturi TV si radio bisericesti. La care probabil sa uita toti octogenarii care n-au ce face toata ziua. Un mod excelent de a indoctrina populatia, dar va intrebati de ce? Pentru reclame la De*o si Activ*a nu cred, ca nu prea pare sa fie vorba de bani. Oricum biserica si preotii au fost mereu plini de bani. Atunci, care e scopul? Probabil faptul ca din ce in ce mai multi oameni incep sa deschida ochii si sa vada si dincolo de bariera pe care biserica o impune. Iar cand incep sa vada cat mai clar ce se afla in partea cealalta, treaba se schimba. Asa cum s-a schimbat si pentru mine.

Ma simt putin aiurea sa spun toate astea, iar daca Dumnezeu exista, probabil ma va pedepsi crunt. Iar daca nu exista, inseamna ca pe ici-pe colo am avut dreptate. Acum, sincer, nu stiu ce imi doresc: sa existe, sau nu?

alien-copy

Hawker Hurricane

Posted in Imaginar on February 13, 2009 by dustsoul

Iata ca revin la vechile pasiuni legate de avioane si modelism. Iar asta e primul model, dupa o pauza de vreo 3 ani. In care a inceput sa imi tremure mana…

pict0818

pict0819

pict0820

pict0821

Hawker Hurricane Mk. II C
Camuflaj si insemne specifice:
No. 336 (Greek) Squadron, Desert Air Force
Royal Air Force, Landing Ground 8 Mersa Matruth
Egypt, 1944.

Informatii tehnice:
Autonomie: 965 km
Viteza maxima: 547 km/h la o altitudine de 6,400 m
Altitudinea maxima: 10,970 m
Putere dezvoltata: 3.94 kg/kW
Motor: RollsRoyce Merlin XX V12, racire pe lichid, 1185 CP (883 kW) la o altitudine de 6,400 m

Armament:
Tunuri: 4 x 20 mm (Hispano Mk II)
Bombe: 2 x 110 kg sau 1 x 230 kg
(optional, 2 rezervoare suplimentare)

Din viata de zi cu pixel

Posted in Imaginar, Intamplari intamplatoare on February 1, 2009 by dustsoul

Hotarat nevoie mare sa ma bucur din plin de ultima zi de concediu si si mai hotarat sa imi bag picioarele in ea de sesiune, m-am decis sa imi infig curu’ in scaun si sa stau sa ma joc. Cat de mult se poate, chiar si toata ziua.
Pentru a vedea cam cu ce mi-am umplut ziua, aveti mai jos un screenshot cu start-menu-ul meu, si cu shortcut-urile aferente. Sa fie. Ca sa intelegeti de unde am pornit. Numele le cititi si singuri, ca sunteti scoliti.

startmenu2

Probabil va puneti (logic, si eu as face la fel) intrebarea “de ce sunt atat de multe jocuri?”. Ma rog, mie nu mi se par multe absolut de loc, dar asta e alta ciorba. Ei bine, raspunsul e unu’ si bun. Pentru ca sunt plictisitoare. Ca fan inrait al unor serii (shortcutuite in startmenu), ma doare sa spun asta. Acum, lasand la o parte periatul si pupatul in fund, unele sunt bune. Chiar foarte bune. Doar ca nu poti sta 10 ore in ele…pentru ca trebuie sa mai diversifici putin. Sau pentru ca gameplay-ul are mai putin de 10 ore. Bleah!

Si sa incepem: ai chef de un Prince of Persia. O franciza de zile mari, de pe vremea cand eram eu mic-mic si msDOS-ul era indragit precum e XP-ul acum. Un platformer bine facut, aproape pur-sange, cu iz de action-adventure, si o gagica sa-ti mai scalde privirile si sa-ti creasca moralul. Doar ca dupa ceva timp de topait, dat cu paru’ si strans luminite, te hotarasti sa incerci si altceva.

Iesi din joc. Te holbezi in meniu si alegi un Tomb Rider. Puzzle-uri. Mai grele, mai usoare, multa cautatura de artefacte, o gagica cu sâse mari si fund misto, de-ti dau lacrimile cand te gandesti ca e doar pe PC. Mai topai si p-acolo, te uiti cum se uda (hmmmm…great! de la ploaie, ce credeai?) putin Lara, si pana la urma iesi, plin de draci ca toti tigrii sar pe ea si numai tu nu. Si nici sa nu te gandesti sa negi asta!

Lara ti-a aprins putin pofta de pac-pac, si te decizi sa simti pe propria piele haosul. Deci intri in Hellgate London. Multi zombie si draci (de data asta ai PC-ului, nu ai tai), sange, munitie infinita, cateva topaituri si cap-shot-uri. Mai pui mana pe 2 rachete, mai faci un quest, tragi o vodca si zici gata…las-o mai moale ca te demonizeaza. Iesi.

Si observi ca mana inca iti zvacnete pe soarece, dornica de tragaciul armei. Te gandesti sa incerci ceva mai real, vrei sa simti pe propria piele furia Vietanamului. Ok, deci intri in Call of Duty.  Pac-pac repede, skip peste erorile de intro, si dai repede un resume in Solo. Loading…loading…si gata. E destul de optimizat motorul, nu o sa stai o vesnicie in chinurile asteptarii. Te asteapta chinurile glontului. Nici n-apuci sa gasesti pe tastatura WASD, ca in jurul tau mor cativa camarazi de pluton, tu zbieri niste ordine, in dreapta explodeaza un obuz, iar tie iti vine sa faci pipilica de frica. Nu inca? Da sonorul mai tare. Joci ce joci, pana realizezi ca nu mai esti in Hellgate si ca ai munitie limitata. Chiar foarte limitata, nu stai sa cari dupa tine toata magazia de munitie.  Totusi, e un joc ce incearca – si reuseste – sa fie cat mai real, deci munitia ta e numarata mai ceva ca zilele lu’ Piticu, zis si Ceausescu. Cand ajungi in mijlocul japonezilor,  esti brusc trezit de un blincanit rosu pe ecran: “out of ammo”, iar Colt 45’ul tau abia daca mai are jumatate de incarcator. Nu-ti ramane decat sa te arunci resemnat in genunchi, si inainte sa iti reteze vreun Bonzai capatana, sa dai Save and Quit.

Ok…vrei ceva ce sa te mai relaxeze. Macar putin. Iti face cu ochiul Need for Speed. Vrei sa te mai dai 2 ture cu masina pe care nu vei ajunge sa o conduci nici in vecii-vecilor. Asa ca deschizi un joc idiot, care te face sa te simti de-a dreptul cretin si incompetent. Controlul masinilor, cacat pur-sange, SUV-urile blindate ale trupelor K9 te fugaresc pe autostrada si mai au si tupeu’ dracului sa-ti depaseasca Veyron-ul, clipind vesele din girofar. Pana la urma darami 4 tevi, si scapi ca prin minune de 12 masini care te urmareau. Woooow….exponential. Te duci la casinou, termini misiunea si esti felicitat ca ai adus masina in stare buna, chiar daca e praf si pulbere, dupa ce-ai futut-o de toti peretii. Scuzati expresia, dar asta ai facut!
Ochii ti-au obosit deja de la blurr-ul ala nenorocit in care au inecat tot decorul. Deh, mascheaza fiecare cum poate esecurile. Macar au muncit mai putin pe aceeasi bani, deci bravo lor si teapa noua. Pana una-alta, intri repede in meniul si mai jalnic, si dai Quit. Sistemul te intreaba ceva, habar n-ai ce, dar dai repede OK, dornic sa scapi de imbecilizare. Bravo!

Hai sa te calmezi putin…un joc mai lejer…puzzle-uri care sa iti incinga putin mintea…fara arme…doar ciocanu’ de instalator al vecinului de la etajul 7. Dai un Penumbra? Episode One, cel mai bun pentru suflet si subconstient. Bun…te asezi linistit pe scaun, te afunzi cat mai mult, apoi dai resume. A, stinge si lumina!…sa fie feeling-ul feeling pana la capat. Penumbra jucat cu lumina aprinsa e ca sexul cu prezervativ. Dar ma abtin de la comentarii. Joci deja de 5 minute. Fara sa iti dai seama, ai udat si scaunul de sub tine, si soarecul. Esti de vis, incerci sa continui. Bagi un bat intr-o gaura si auzi un geamat. O iei la goana ca descreieratu, te gandesti la cainii aia care nu mor nici cu slujbe, si vezi putina lumina. E capatul tunelului. Te opresti putin sa iti tragi sufletul. Daca te-ai fi uitat in spate, ai fi vazut ca nu e nimeni si nimic si fugi de nebun. Poate ar fi cazul sa aprinzi lumina, se pare ca nu te tine inima prea mult. Nu-i nimic. Termina repede nivelul, indreapta-te spre usa, deschide-o si asculta uruitul. Dupa ce ti s-a sculat sanatos parul pe spate, salveaza si iesi.

.

Foarte tare! E ora 1 noaptea si maine te duci la serviciu. Spor!
PS: Mahjong il joaca mama…si din cand in cand si eu, cand nu poate sa treaca de vreun nivel.

Ca de criza. Dar nu financiara

Posted in Imaginar, Razvratiri on January 28, 2009 by dustsoul

Nu stiu daca doar la mine se intampla chestia asta cu sesiunea. Dar pur si simplu ma face sa ma cac pe mine de frica. Noaptea abia dorm (cele putine ore dintr-o noapte alba), si nu mai visez fete, zombie si pokemoni, ci subiecte grele, rude mai acatarii in locul profesorilor (pardon, conferentiarilor), supraveghetori care nu imi primesc lucrarea, T-uri si formule demne de Sfantul Acatist, copiute de pe care subit s-a sters totul, pana de cerneala in pix (motiv pentru care am la mine 3 pixuri) si restul celor negre.

Iar cand ma trezesc, ma ia asa cu frisoane, socuri, gaze stomacale si diaree, ca imi vine sa ma las dracu de toate si sa nu mai fac nimic. Acum de exemplu mi-a pierit cheful sa mai fac “ciornele”. Ar fi cazul macar sa ma uit la ceas, sa nu ma trezesc dracu ca plec prea tarziu si ratez examenul (asta fiind un alt mare cosmar al meu, pe care il am inca de pe vremea bac-ului)

Give yourself a reward for all the hard wo… for… Well, for something.

Rumpelstilskin

Posted in Imaginar on January 11, 2009 by dustsoul

El este Rumpelstilskin. Inainte il chema Jimmy, dar am vrut sa gasesc ceva nou, atractiv, si greu de pronuntat.

Cum, nu stiti cine e Rumpelstilskin? Nici Jimmy nu stiti cine este? Ei bine, Rumpelstilskin este prietenul meu imaginar. Din pacate, este al 2-lea. Primul a plecat, dupa ce, din greseala, i-am patat tricoul preferat cu inghetata.

Poate va intrebati de ce scriu astfel de tampenii, si nu ma duc la baie sa ma descarc. Ei bine, Rumpelstilskin m-a salvat de multe ori. Bine, ok, salvat e cam mult spus, dar a facut multe lucruri bune pentru mine. Asa ca m-am gandit sa ii dedic in totalitate acest post (care, probabil, implicit si inevitabil, imi va fi dedicat mie).

Iata, asadar, o scurta lista a momentelor in care m-a sfatuit sau pur si simplu mi-a dat cu pumnu-n cap:

  • cu 20 de secunde inainte sa treaca iepurele prin fata mea, a spus: incarca arma! (da, seara am mancat orez cu iepure)
  • m-a tras inapoi cand eram la mai putin de 10 centrimetri de marginea terasei blocului (etajul 4, dar cred ca nu muream)
  • mi-a soptit la bac la matematica un raspuns asupra caruia nu ma putea hotari: 2X2=2+2? (si daca da, merge si pt. alte numere?)
  • a convins-o pe mama sa faca niste mancare cand ma tavaleam pe jos de foame si imi era lene sa pun mana pe tigaie
  • a venit sa ma viziteze aproape zilnic in ziua in care nu m-am putut ridica din pat din cauza racelii (si era vara…)
  • mi-a facut un semn discret (ca sa nu zic ca a urlat la mine) catre o fata draguta (care il placea pe el, nu pe mine, asa ca nu prea inteleg de ce am scris asta)
  • mi-a aratat drumul cel bun cand eram pierdut pe litorarul tarii (bine, ca m-a lasat intai sa merg aiurea 2 statiuni e neimportant)
  • mi-a adus aminte ca e ziua mamei si trebuie sa ii cumpar un cadou (te omor, de ce ai facut asta doar odata in 20 de ani?)

Si probabil ca mai sunt si altele, dar am treaba si nu mai stau sa imi scormonesc memoria. Oricum, multumesc, Rumpelstilskin! Sa-ti dea Dumnezeu sanatate si noroc la pariuri!